Recuperarea activă a pacientului, mobilizarea precoce si stilul sanatos de viata al acestuia

Pacientul diabetic, in special cel dezechilibrat glicemic cronic, are un risc inalt de complicatii micro- si macrovasculare, ce pot afecta grav calitatea si cantitatea vietii. Exista pacienti care sufera un accident vascular ischemic sau hemoragic, amputari de membre inferioare sau indura pe termen lung efectele neuropatiei periferice cu diversele ei manifestari, ori afectari articulare, produse prin modificarea arhitecturii piciorului (picior Charcot, atrofia muschilor interososi, glicozilarea colagenului din structurile componente ale articulatiei), toate acestea ducand la reducerea mobilitatii pacientului, avand consecinte grave pe termen lung.
Programul de recuperare activa a pacientului cuprinde o serie de masuri cu rol in reabilitarea fizica si psihica a acestuia, necesare a fi initiate cat de repede posibil. Indiferent de pacient si afectiunea acestuia, recuperarea activa are ca prim scop redobandirea statusului functional, astfel incat pacientul sa-si poata desfasura activitatile zilnice intr-un mod independent. Al doilea scop este familiarizarea si acceptarea de catre pacient a noilor schimbari survenite in urma afectiunii suferite. In general, procesarea informatiilor dureaza mai mult, pacientul fiind in perioada de negare. Aici intervine al treilea scop al recuperarii active, si anume ajutorul pacientului prin integrarea lui corespunzatoare atat in familie, cat si in societate. Relatiile interumane sunt un factor deosebit de important in refacerea integritatii psihice, cu efecte pozitive ulterior si asupra organismului uman.
Pacientii diabetici sunt predispusi la accident vascular ischemic in majoritatea cazurilor. Post-AVC, unii dintre acestia se confrunta cu hemipareze temporare sau definitive. Recuperarea fizica trebuie inceputa cat mai precoce. Intr-o prima etapa, pacientul trebuie incurajat si ajutat sa-si foloseasca membrele inferioare si superioare, mai ales pe cele afectate. Utilizarea egala a grupelor musculare bilaterale previne atrofia musculaturii membrului afectat. Pacientul are tendinta de a-si amplasa centrul de greutate pe membrul inferior sanatos, pentru ca in celalalt nu simte forta musculara. Un rol cheie in recuperarea pacientului il detine si kinetoterapeutul, care poate lucra sistematic cu persoana in cauza, efectele fiind mai rapid observabile. Intreg procesul de recuperare activa poate fi unul laborios, intrucat depinde de varsta pacientului, comorbiditatile si nu in ultimul rand, de afectiunea cauzatoare. Pacientul trebuie sa beneficieze de sprijin din partea personalului medical, dar si din partea familiei si prietenilor. O alta situatie in care mobilitatea pacientului este limitata se intalneste in cazul amputatiilor la diverse niveluri ale piciorului, dar si in cazul piciorului Charcot, o afectiune ireversibila, ce modifica aranjarea in spatiu a scheletului osos al piciorului, cu prabusirea boltii plantare si afectarea centrului de greutate. O masura absolut necesara in piciorul Charcot este purtarea incaltamintii ortopedice, care ajuta la echilibrarea greutatii si pe piciorul respectiv si prevenirea ulceratiilor aparute prin suprasolicitarea unor zone ale plantei sau degetelor.
Reabilitarea pacientului cuprinde urmatoarele elemente principale: exercitii fizice efectuate sistematic si sustinut, terapia farmacologica acolo unde este cazul, psihoterapie, efectuarea activitatilor care ii aduc placere pacientului (citit, plimbari in natura, relationarea cu ceilalti), optimizarea stilului de viata.
Foarte important este ca pacientul sa accepte ajutorul psihologului, iar familia sa nu neglijeze acest aspect, intrucat exista riscul aparitiei unor episoade de depresie. Un pacient activ care a suferit un AVC cu tulburari motorii sau de vorbire poate deveni o victima a depresiei, in cazul in care nu beneficiaza de suportul celor din jur si de consiliere psihologica. Asadar, psihoterapia este parte a fundatiei procesului de recuperare activa. Nu doar sistemul motor trebuie reabilitat, ci si componenta psihica, astfel incat pacientul sa aiba si calitatea vietii, nu doar cantitate.
Optimizarea stilului de viata este cel mai important factor de preventie a numeroaselor afectiuni, atat in cazul pacientului diabetic, cat si pentru persoanele care nu sufera de o afectiune cronica. Este un conglomerat de elemente, care prin actiunea lor sinergica pot garanta o viata lipsita de afectiuni medicale majore. Enumeram in continuare pietrele de temelie a unui stil de viata sanatos:
– Dieta, care trebuie particularizata in functie de afectiunea pacientului. Poate fi hipoglucidica (in diabet), hiposodata (in hipertensiune arteriala), hipolipidica (in dislipidemie), saraca in purine (guta), etc. In cazul pacientului diabetic, medicul curant este obligat sa intocmeasca un plan alimentar care sa se plieze pe nevoile nutritionale ale pacientului in cauza, fiind precaut in acelasi timp sa nu omita obiectivul primar al regimului, adica scopul pentru care ii recomanda persoanei respective o dieta. Ca idee generala, este incurajat consumul crescut de alimente vegetale si reducerea sau chiar evitarea unor produse de origine animala. Grasimile saturate (carne grasa, lactate grase) trebuie inlocuite acolo unde se poate cu cele vegetale din oleaginoase (seminte, alune, migdale, fistic, uleiuri). Dieta urmareste si mentinerea unei greutati optime daca pacientul este deja normoponderal, sau trebuie sa devina un instrument in lupta cu obezitatea.
– Hidratarea: in medie 2 litri de apa pe zi, cu un consum crescut in timpul anotimpului calduros.
– Exercitiul fizic este vital mai ales la pacientul diabetic cu multipli factori de risc cardiovascular. Se recomanda aproximativ 30 de minute de efort fizic moderat pe zi.
– Odihna: intre 7-9 ore de somn pe zi. Este dovedit ca micsorarea perioadei de odihna creste riscul de evenimente cardiovasculare.
– Managementul stresului se obtine printr-un intreg arsenal prin care urmarim sa reducem starea de tensiune din corp si obtinerea relaxarii fizice, dar si psihice. Psihoterapia imbinata cu activitatile care ne aduc placere (hobby-uri) ne pot ajuta sa ne deconectam de la factorii stresori si sa ne reechilibram organismul. Raspunsul biologic la stres este util pe termen scurt, dar creeaza efecte nedorite pe termen lung, mai ales in cazul in care se produce zilnic la o frecventa ridicata.
– Mentinerea statusului de nefumator.
– Consumul limitat de alcool.
Elemente terapeutice împotriva durerii cronice
Durerea cronica este un concept care acopera o plaja larga de afectiuni. Pacientul diabetic este mai expus durerii cronice, comparativ cu o persoana non-diabetica. In sens larg, putem enumera ca tipuri de durere cronica urmatoarele: durerea de cap (cefaleea, migrena), durerea de coloana vertebrala lombara (lombalgia) sau care afecteaza alt segment, durerea pe fond neoplazic (in cancer), artralgiile (prezente la nivelul articulatiilor), durerea neurogena (aparuta prin lezarea nervilor, frecvent intalnita la pacientul diabetic ca rezultat al polineuropatiei diabetice periferice senzitivo-motorie) sau durerea psihogena (nu are substrat organic, morfologic, ci survine printr-o afectare functionala a diverselor sectoare ale sistemului nervos, frecvent intalnita la persoanele cu tulburari de anxietate sau depresie). O durere cronica imprima diverse efecte fizice (tensiune musculara, mobilitate reduse, lipsa de energie, scaderea fortei musculare, scaderea apetitului) si psihice (depresie, anxietate, diverse fobii).
Arsenalul terapeutic impotriva durerii cronice include ca si clase principale: analgezicele, antidepresivele si anticonvulsivantele. Pacientul diabetic suferind de neuropatie periferica poate beneficia de tratamentul cu urmatoarele medicamente, cel mai des utilizate in practica clinica:
• Gabapentin: este un medicament anticonvulsivant;
• Acid alfa-lipoic: antioxidant, actioneaza ca si protector al fibrelor nervoase.
• Pregabalin: si acesta are efect anticonvulsivant, afectand neurotransmitatorii implicati in transmiterea durerii, avand si efect analgezic;
• Carbamazepina: anticonvulsivant;
• Duloxetina: este un antidepresiv de tipul celor care inhiba recaptarea de serotonina si noradrenalina. Este utilizat cu succes si in ameliorarea durerii cronice de tip neuropat;
Fizioterapia si alte forme moderate de efort fizic pot ajuta la reducerea durerii si mentinerea tonusului muscular. Alte forme de terapie analgezica includ si: meditatia, yoga, practicarea unor hobby-uri. Este important pentru pacient sa stie ca majoritatea durerilor cronice nu vor disparea complet, in ciuda tuturor masurilor terapeutice aplicate, dar ca este posibila reducerea nivelului de durere pana la o limita tolerata de catre persoana in cauza, fara a-i fi afectate activitatile zilnice.