Initierea insulinoterapiei este un proces complex, intrucat pacientul trebuie sa afle la ce foloseste insulina, unde o injecteaza, cum modifica doza, cum se manifesta hipoglicemiile. Succesul tratamentului cu insulina se bazeaza si pe intelegerea profunda de catre pacient a unor intrebari fundamentale: De ce insulina? Cat timp? Cum cresc sau scad doza?
Sunt doua tipuri mari de insuline: lente si rapide. Exista si combinatii ale acestora, dar ele nu fac obiectul articolului de fata. La un pacient cu patru injectii, trei sunt rapide pentru ca fiecare acopera cate o masa principala si una este lenta, care ofera protectie pentru intreaga zi.
Insulina lenta se regleaza in functie de glicemia de dimineata pe nemancate, numita si glicemie a jeun, care ar trebui sa ajunga intre 80-130 mg/dl,conform ghidurilor. Acest interval tinta este insa de obicei stabilit de catre medicul diabetolog, in functie de mai multi factori: varsta, nivel de intelegere, boli asociate, de aceea, in anumite situatii tintele vor viza glicemii ceva mai ridicate. Pacientul trebuie instruit sa inteleag ca dozele lui sunt mereu ajustabile, dar ca, insulina singura nu este de ajuns. Dieta corespunzatoare si exercitiul fizic ( mers pe jos) sunt esentiale atat pentru mentinerea glicemiilor dar si a greutatii corporale. De multe ori se intampla ca dozele sa fie mult crescute (ca doar asa a fost instruit), in loc sa respecte cantitatile de glucide permise la care sa adauge mersul zilnic pe jos cel putin 30 minute.
Un alt aspect important este jurnalul de glicemii, unde va nota toate glicemiile si dozele administrate. Aceste informatiii sunt utile atat pacientului cat si diabetologului care va avea tabloul complet al evolutiei si va intelege mai bine unde trebuie sa intervina si care aspecte trebuie detaliate pentru ca pacientul sa se descurce cat mai bine.
In ceea ce priveste asocierea de insuline rapide si lente , regula din tratatul de diabetologie evidentiaza faptul ca in 24 de ore raportul intre insulina lenta si rapida este 50%-50% sau chiar 60%-40%. Cu alte cuvinte, suma unitatilor de insulina rapida este egala cu doza de lenta. Nu la fiecare pacient se respecta regula, pentru ca fiecare organism functioneaza diferit. Dar unul din motivele pentru care nu se aplica aceasta ecuatie este titrarea gresita (in general excesiva) a dozelor de insulina rapida(pacientii prefera sa creasca mult dozele de insulina rapida in detrimentul celei lente)
O situatie des intalnita si probabil cea mai dezastruoasa pentru pacient este titrarea progresiva a insulinei rapide, pana cand se ajunge la un dezechilibru intre raportul de lenta versus rapida. Pacientul se ingrasa, ii creste pofta de mancare, se alimenteaza mai mult, ii cresc iar glicemiile, motiv pentru care isi administreaza insulina rapida in cantitate mai mare si ciclul se reia. Pentru a intrerupe cercul vicios, dozele de insulina rapida trebuie reduse drastic initial la jumatate, ulterior cat mai aproape de pragul initial, iar regimul trebuie reinstituit in forta.
Insulinoterapia este complexa si nu poate fi epuizata in cuprinsul unui singur articol. Cu siguranta, ultimul cuvant in modificarea dozelor il are pacientul, care va descoperi cu timpul mecanismele fine ce guverneaza functionarea organismului. Medicul diabetolog este responsabil de supravegherea procesului de titrare a dozelor, intervenind atunci cand este cazul. Succesul insulinoterapiei se bazeaza in ultima instanta pe colaborarea eficienta medic-pacient.