Hemoglobina glicozilata este o medie a glicemiilor, exprimata sub forma unui procent. Conform ghidului de diabet ADA 2019 (American Diabetes Association), o persoana fara diabet are o glicata intre 4.8%-5.69%. Stadiul de prediabet este alocat intervalului 5.7%-6.49%. De la 6.5% in sus vorbim despre debutul diabetului zaharat. Si atunci, cum ne dam seama ca diabetul zaharat este echilibrat sau dezechilibrat? Raspunsul este in valoarea glicatei mai mica sau egala cu 7%. Asa isi da seama medicul diabetolog, fara a apela la mijloace supranaturale, ca diabetul a evoluat mai nefericit in ultimele trei luni.
De ce trei luni? Pentru ca aceasta forma de hemoglobina glicozilata (HbA1c) depinde de durata de viata a globulelor rosii din sange, cele care contin hemoglobina (pigmentul responsabil de culoarea lor rosie). Acest tip de celula traieste 120 de zile, aproximativ trei luni, dupa care este indepartata din circulatie. Pe cuprinsul celor trei luni, pigmentul ei, hemoglobina, se combina cu glucoza din sange (glicemia) si rezulta hemoglobina glicozilata, unealta de nadejde a diabetologilor de pretutindeni, caci in functie de valoarea acesteia se stabileste tratamentul antidiabetic, sau este intensificat, dupa caz.
Tinta acesta : sub 7% este generala, caci se particularizeaza in functie de pacient. Daca este vorba de un tanar cu diabet zaharat tip 1, glicata trebuie sa fie mai mica de 6.5%. Daca persoana in cauza este un varstnic, cu multiple comorbiditati si evenimente cardiovasculare in antecedente, glicata este mai permisiva, cu valori intre 7.5%-8.5%.
Un aspect foarte important care trebuie retinut este ponderea glicemiilor care alcatuiesc acest puzzle al glicatei. La o glicata cu valoare ridicata, ne gandim in primul rand ca majoritatea glicemiilor de dimineata pe nemancate sunt crescute. Ceea ce se confirma, la o analiza atenta a jurnalului pacientului cu diabet. Se intensifica astfel tratamentul antidiabetic si se reiau notiunile cu privire la dieta. La trei sau sase luni, desi glicemiile de dimineata revin in tintele recomandate, totusi glicata este in continuare peste limita de 7%. Atunci intervenim asupra glicemiilor, care apar la doua ore dupa mese, caci ele sunt principalul vinovat al glicatei ridicate. Abia dupa ce se regleaza acestea, si per total pacientul are glicemii bune atat dimineata, dupa cel putin opt ore de nemancat, cat si la doua ore dupa mesele principale, hemoglobina glicozilata va fi in intervalul optim.
Multi pacienti nu inteleg de ce medicul diabetolog le spune ca diabetul este dezechilibrat, din moment ce ei au avut o glicemie de 120 mg/dl dimineata cand au venit la internare de zi… Sau 135 mg/dl la consultatia din Ambulator. Si totusi li se zice ca nu a mers bine in ultimele trei luni. Din practica de zi cu zi, doar un procent redus de pacienti au auzit de hemoglobina glicozilata, sau in limbajul popular: “media glicemiilor”.
O singura glicemie in tinte este doar un instantaneu, nu reflecta nimic din evolutia diabetului. Mai multe glicemii in tinte ne contureaza o idee mai buna. Dar singura care pune diagnosticul de diabet zaharat echilibrat este glicata.
De ce tot gravitam in jurul glicatei? Pentru ca o valoare a ei sub 7% in decurs de mai multi ani inseamna un risc redus de aparitie a complicatiilor diabetului. Cu cat e mai mare glicozilata, cu atat apar mai repede complicatiile, care odata debutate, nu mai dau inapoi. cel mult se stabilizeaza, iar in cel mai rau caz se agraveaza.
La urma urmei, excluzand capacitatea glicatei de a descrie evolutia diabetului, este totodata si un detector de minciuni. Pacientul va spune ca au fost sarbatorile de Craciun sau de Paste, ziua lor sau a membrilor familiei, etc si au mai ciupit si ei cate ceva… moment in care afla cruntul adevar ca au tot “ciupit” in ultimele trei luni, adevar pe care de altfel il cunosteau prea bine. Din acest motiv, hemoglobina glicozilata spune mai multe decat un simplu procent.
Orice pacient cu diabet trebuie sa stie despre aceasta analiza, astfel incat sa fie mai responsabil cu privire la regim si tratament, pentru ca nu doar medicul trebuie sa tina in frau diabetul pacientului, folosind mijloacele terapeutice necesare.